RSS

Rochia cu maci



Gol bulevardul.
Gol cerul.
Rămâne doar parfumul depărtării
de tine, ce-apasă
pe umerii rochiei, pe care cresc aceleaşi
flori de mac,
pe nasturii de sidef ce-ncheie
încă o primăvară.

Petalele unui mac se-nalţă din iarbă
ca o rochie de mătase răscolită de vânt
sau o pasăre ce-şi aşteaptă perechea
desenată de mâinile tale când
mă-nvelesc.

Plin bulevardul,
plin cerul înverzit de castani
şi-ntre noi, parfumul a două primăveri,

în lumina plăpândă a înserării…


Revista “Juventus”, Publicaţie a Casei de Cultură a Studenţilor Piteşti, iulie 2016, Piteşti

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Plouă...



Plouă…
În oraşul de smarald se scutură castanii
de floare,
de iubiri,
de primăvară…
Şi fiecare umbrelă e o semilună fără lumină,
căci lumina mai creşte
azi doar în noi.

Umbrele negre, umbrele galbene,
după tot atâta speranţă câtă mai pâlpâie în noi.
A ta ce culoare e?

Umbrela mea am uitat-o
pe-o bancă, pe bulevard tot aşa cum
am uitat să-mi hrănesc îngerul – mă întreb
dacă mai e aici…
Uneori îl aud vorbind într-o limbă veche
pe care nu o înţeleg, dar care mi-e cunoscută
ca dintr-un vis străvechi
sau o viaţă trăită altcândva…
Alteori îl simt, mă bate pe umăr
ca şi cum ar vrea să-mi spună că nu
m-a uitat,
dar nu ştie sau nu ştiu
cum
să-i spun că în inima mea nu mai e speranţă
şi că nu am mai vorbit de ceva timp cu Dumnezeu…

Mi-a mai rămas el…
ca un trecut care ţi-e desenat în palmă,

ca un rest de lumânare care se va stinge curând…


Revista “Juventus”, Publicaţie a Casei de Cultură a Studenţilor Piteşti, iulie 2016, Piteşti

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Perseide pentru zile negre



Îţi aminteşti când ai vărsat pe podea acuarelele?
Ţi-am spus, în glumă, că de-acolo vor înflori
lalele roşii,
să asculte mersul apăsat al Timpului
prin casa asta cu pereţii goi, pe care
nici o galaxie nu mai plânge…

Timpul se va-mbrăca într-o zi cu alte culori
şi nici o rugăciune nu ne va salva atunci, aşa că
hai să ieşim afară, s-alergăm până-n capătul falezei,
iar când vom obosi,
să scuturăm cerul Constantianei
şi să prindem în borcane perseide,

să le mâncăm în zile negre!


Revista “Juventus”, Publicaţie a Casei de Cultură a Studenţilor Piteşti, iulie 2016, Piteşti

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Ultima noapte de vară


Se lasă încet, dincolo de far,
noaptea unui vis de vară,
pictată-n zeci de tonuri de albastru,
de parcă mâini de Sânziană ar ţese stele
pe  ia cerului…

Să lăsăm un borcan pe treptele din faţa casei, poate
o perseidă va cădea în el
şi noi îl vom păstra ca pe o carte de rugăciuni –
când avem nevoie să credem din nou,
îi deschidem capacul,
să privim frumuseţea palmelor lui Dumnezeu.




Revista “Juventus”, Publicaţie a Casei de Cultură a Studenţilor Piteşti, iulie 2016, Piteşti

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Note de călătorie: Măn. Curtea de Argeş


Traseu Turistic
Ploieşti – Măn. Curtea de Argeş

Ne-am hotărât să facem acest traseu doar cu o zi înainte. A fost să fie într-o miercuri şi a picat tocmai bine pentru că am evitat aglomeraţia şi am putut face nenumărate poze.


Obiectiv 1: Măn. Curtea de Argeş
Bulevardul Basarabilor 1, Curtea de Argeș, 115300, Argeş
GPS: 45.15696, 24.67671


Traseu si rute:
traseu: Ploieşti – Curtea de Argeș – retur Ploieşti (via Târgovişte şi A1)

plecare la ora 7:38, km 57125
sosire la Măn. Curtea de Argeș la ora 10:24 (+2h vizitare), km 57294
plecare spre casă la 12:39
sosire acasă la 15:10
________________________
km parcurşi: 169 km in 2h 14min
dus-întors: 338 km
Am alimentat: cu o zi inainte: 100 lei (19.92 litri x 5.02 lei/l) Cost total excursie: aprox 100 lei

   

Plecare:
La 7:38 ieşeam din Ploieşti pe la Auchan. Soarele ieşise deja, anunţând o zi călduroasă.

Iar Luna apunea pe cerul de vest, singuratică şi somnoroasă…


La 8:31 intram în Târgovişte, iar la 8:45 apropiam Picior de Munte, admirând pe dreapta o frumoasă livadă.


În mai puţin de zece minute am trecut pe lângă moara de apă de la Dragodana. La ora 9:02 eram în Găeşti, profitând de trafic pentru a ne răcori (doar) privirile cu albastrul pârâului Potop.


La 9:14 intram pe A1 (pe la Ioneşti), porţiunea aceasta însemnând km76 până la km120 de autostradă. La sensul giratoriu facem stânga, iar când ajungem la tunel, facem dreapta, ocolindu-l. Urmează un alt sens giratoriu mai mare, facem dreapta. La 9:44 trecem prin Bascov.

Pe la 10:24 ajungem la destinaţie: Mănăstirea Curtea de Argeș. Avem 57294 km în acest moment. Am făcut cam 169 km şi 2 ore şi 14 minute până aici.



Mănăstirea are hramul Adormirea Maicii Domnului şi poate fi admirată din toate unghiurile, plimbându-te în jurul ei. Acest loc e o adevărată oază de linişte, meditaţie şi inspiraţie.


Am mai fost aici prin 2001 şi 2009, aşa că am putut observa şi micile schimbări: au apărut tot felul de ronduri cu flori, căruţe decorative cu flori şi băncuţe din lemn, toate foarte frumoase.









Tarif de vizitare în interiorul bisericii: 10 lei taxă foto pentru amatori.
În biserică, ne explică un ghid al mănăstirii despre cum a fost întemeiată mănăstirea, despre legenda mănăstirii. De asemenea, mănăstirea este şi necropolă regală, aici aflându-şi odihna veşnică Regele Carol I al României şi Regina Elisabeta a României. Am putut vedea şi evanghelia scrisă şi pictată de Regina Elisabeta a României - foarte frumoase paginile! Tot în această biserică te poţi închina la moaştele Sfintei Filofteia (pentru cei interesaţi, în calendarul ortodox se sărbătoreşte pe 7 decembrie).



Încă de când am vizitat acest loc prima oară (aveam 14 ani), l-am considerat deosebit şi mi-a rămas întipărit în minte şi-n suflet.














Din păcate, iedera care în urmă cu 6 ani îmbrăca zidurile mănăstirii nu mai era acum… 



 




Pe una dintre aleile mănăstirii, însemnele toamnei…













La final, ne-am cumpărat suveniruri de la magazinul de la poartă.


Apoi am vizitat şi Fântâna lui Manole.





În poza de mai jos, o alee din Parcul lui Manole...


Pe la 12:40 am plecat iar în jur de 15:20 eram acasă, mai relaxaţi şi mai bogaţi sufleteşte după o astfel de călătorie.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Spre Templul cu lumini de trandafir



Pe tâmplele ninse ale unei pagode,
lumini de trandafir înalţă cerul
asemenea unor frânturi dintr-un tablou
pictat în treacăt.
Noaptea-şi căptuşeşte somnul la ferestre
împingând genunchiul lunii dincolo de
balconul din lemn roşu.
Doar doi trandafiri mai dezmiardă
gulerul de la puloverul alb din lână…

Crengi uscate îşi oglindesc goliciunea
în lacul încremenit în amintiri despre
o primăvară de demult
Printre frunze ruginii, un bănuţ feng-shui
legat cu şnur roşu se rostogoleşte la picioarele mele…
Lângă mine, o preoteasă shinto în kimono alb cu roşu
mă priveşte lung.
I l-am dat înapoi privind-o cum dispare
odată cu luna
spre Templul cu lumini de trandafir…

Privirea ei îmi amintea de Rei


(24 Octombrie 2012)

Publicată în Antologia “Conexiuni” a Concursului Naţional de Creaţie Literară “Lirismograf”, ediţia a XIII-a, Editura Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu, 2013

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS