Moonstone | Piatra Lunii
When the Sky turns his head towards unlit,
Sipping from the clouds covering his eyelids,
The Moon raises its tremble gaze,
Forgetting in the water her silver dress.
It’s barely noon. From nowhere cast
The Moon on the zephyr wings is rising,
When the Sky looks at her sparkling,
Remembers a dream sleeping in the past.
Longing to meet her next to it,
He would tell her that they’re meant to be
Without her, he a dark, sad sky would be
Or even a score without a pianist…
Almost evening. The sky is waiting to…
The Moon sparkles differently
A precious stone she gives him dearly
As from now on he will wear azure blue…
Piatra lunii
Când Cerul îşi întoarce fruntea spre amurg,
Sorbind din norii care-i stau pe-o pleoapă,
Luna îşi înalţã privirea tremurând,
Uitând cãmaşa argintie-n apã.
E-abia amiază. Spre Cerul de safir
Se-nalţă Luna pe aripi de zefir,
Iar el, privind-o scânteind, pierdut,
Îşi aminteşte-un vis ce doarme în trecut.
Tânjind s-o întâlnească lâng-o stea,
I-ar spune că-s sortiţi, că fără ea
Ar fi numai un cer întunecat şi trist
Sau chiar o partitură fără pianist…
Aproape seară. Spre Cerul-trandafir
Luna altfel scânteiază. Suvenir,
O piatră preţioasă cu drag i-a dăruit
Ca el de-acum să poarte albastru-infinit…
Poem and art published in the prestigious Spillwords.
Many thanks to Chief Editor Dagmara K. for publishing.
Comentarii