Aurora

Intrând pe-aleea ce străbate parcul Aurora,

pietre însemnate cu praf de stele îmi încetinesc gândurile…

Nebuloase argintii iau locul blocurilor de zece etaje

de pe margine, iar lângă bradul acela,

căluşei-pulsari şi tobogane-comete

pâlpâie ca nişte flăcărui.

În noaptea umedă mirosind a flori de tei,

am strâns mâinile ca la rugăciune şi am închis ochii.

Am privit din nou în jur.

Pe ramurile teilor, noaptea creştea cu tot cu stele

până peste umerii mei, ca şi când

aş desface o hartă a viselor şi aş putea alege

unde să merg…

Din fântâna arteziană creştea galaxia Andromeda;

mai încolo, două leagăne atârnau ca nişte cercei

la urechile Cassiopeiei.

Sub ultimul pătrar de lună, un clovn

făcea jonglerii cu roiuri stelare,

la un moment dat, scăpându-i din mână Pleiadele…

Mi-am ferit capul.

M-am grăbit să trec podul de pe care copiii înalţă

uneori umbrele de păpădie, alteori visuri.

Am vrut să păstrez puţin din toate astea într-o batistă,

dar m-am temut… Mai târziu, le-am scris.

La ieşirea din parc, cu strâgere de inimă, am privit înapoi:

leagăne colorate şi tobogane tăcute

îşi dormeau cuminţi somnul pe tâmplele nopţii.

Pe ramura noduroasă a unui tei,

două stele ca două vise îmbobociseră albe…

(09 Aprilie 2013)

Publicată în Antologia “Conexiuni” a Concursului Naţional “Lirismograf”, Editura Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, 2014, Sibiu