Aripa unui vis

Îţi văd adesea chipu'-n vis,

Dar, până dimineaţă,

Un vers ce-mi stă pe deget scris

Se risipeşte-n ceaţă.

Nu reuşesc să te percep

Decât ca pe-o scânteie,

Ce se va stinge-ncet, încet

Când visu’ o să se-ncheie.

Chipul tău abia-l disting…

Când pentru-o clipă îl ating,

În mână, tremurânde,

Cresc două aripi scunde,

Albe, scânteietoare,

Ce bat cu-atâta zgomot,

Cum se agită-un clopot

În zi de sărbătoare.

Şi cresc, tot cresc mai albe,

Apoi te-mbrăţişează…

În inimă-mi pulsează

O stea, ce, lent, îmi soarbe

Suflarea… căci nu mă ştii!

Un flutur’ de lumină,

Pe-un umăr stă tăcut…

Sunt eu! De-aş fi putut

Cumva să-ţi aflu râsul,

Ti-aş fi-nălţat pe aripi visul,

Şi-aş fi râs cum râde-un trandafir

În zori de mai cu cer de mir…

(23-27 Februarie 2010)