Note de călătorie: Ploieşti – Domneşti – Salină (Ocnele Mari)

Traseu turistic Ploieşti – Domneşti – Salină (Ocnele Mari)

28 august 2011

Km la bord: 34665

Ora: 7:26. Am ieşit pe Centura Vest, pe la barieră.

Am fixat GPS-ul (“gipioana”), am încărcat traseul şi am lăsat-o pe Ioana să ne ghideze şi pe secundul Bughi (mascota noastră uşor adormită) să ne devieze de la traseu (L de vreo două ori: prima oară spre Bucureşti când au închis drumul şi a trebuit să ne întoarcem până la aeroport ca apoi să ocolim. A doua oară spre Salină).

La un moment dat, o răscruce: dreapta – Dragomireşti, stânga… nu scrie. Am făcut la stânga (şi bine am făcut), în scurt timp intrând pe autostrada Bucureşti-Piteşti.

Drumul pe autostrada a fost plictisitor şi asurzitor.

La 8:41 intram în judeţul Giurgiu, la 9:00 trecem de Popasul Iancului.

9:14 intrăm în judeţul Argeş.

9:30 bucla Câmpulung-Mioveni, ăsta trebuie să fie…

9:40 un indicator: stânga-Argeşelu, înainte-Câmpulung. Deci, tot înainte.

Intrăm pe E574, un drum “tranca-tranca” cu o bandă (a se citi drum european…) calitatea asfaltului se vede după hieroglifele mele din caietul cu note de călătorie :p …

9:47 – Piscani – facem slalom printre gropi.

Trecem de râul Doamnei. Peisajele de aici ne sunt foarte familiare, seamănă cu Bătrâni-Vălenii de Munte. Într-un cuvânt: frumos :)

10:04 – Mihăeşti.

10:51 – Domneşti. 34919 km la bord (am făcut 254 km până aici).

Am găsit repede obiectivele (ne-am uitat pe hartă acasă: “aici trebuie să vedem un cimitir, apoi un liceu. La dreapta era un târg, iar la stânga – drumul nostru… De la statuie facem stânga şi uite Casa de Cultură pe partea dreaptă”). La 11:00 trebuia să înceapă festivitatea. Prea târziu pentru a mai mânca ceva aşa că intrăm.

În poză, Casa de Cultură, o clădire foarte frumoasă din punct de vedere arhitectural. 

Aici urma să aibă loc festivitatea de premiere a Concursului “Pe aripi de dor domnesc”, ediţia a IV-a, unde eu am luat premiul “Gheorghe Tomozei” pentru poezie. Festivitatea a fost foarte frumoasă. Ne-am simţit bine. Au avut loc lansări de carte, expoziţie de pictură şi fotografie (cele din concurs).
Am admirat obiectele lucrate în lemn: icoane, linguri, un cap de inorog şi nu numai.

La 13:39 ieşeam din Domneşti. Drumul era mai bun pe partea asta. Ne-am chinuit ceva să ajungem la Salină (în nici un caz aşa cum erau trecute pe hartă…). Din Copăcelu am ţinut-o înainte, apoi dreapta la intersecţie să intrăm pe Strada Alexandru Ioan Cuza. Indicatorul e pus foarte aproape de drumul care se face imediat la dreapta spre Salină, era cât pe ce să trecem de el, l-am văzut într-o fracţiune de secundă.

La 15:00 eram la Salină.
Plecau autocarele imediat ce se umpleau….

Am plătit şi ne-am urcat în microbuz. 7 lei pentru studenţi şi pensionari, 14 lei pentru adulţi, gratuit pentru copiii până în 3 ani. Am stat un pic până au ieşit cei dinăuntru. A fost mai aglomerat decât ne aşteptam.

În Salină foarte frumos, amenajat din loc în loc, nu ştiu când a trecut o oră. 

E şi o biserică (foarte frumos amenajată ţinând cont de condiţii), un loc numai bun pentru câteva momente de rugăciune şi meditaţie. Ne-am luat câteva suveniruri, apoi ne-am îndreptat spre ieşire.

La 16:39 plecam din parcare.

19:52 apropiem Ploieştiul. La radio, Enya – Only time. Se potrivea cu peisajul. Soarele apunea undeva în stânga, lăsând pe câmpurile maronii un fel de ceaţă aurie. Cerul se colorase în toate nuanţele. Munţii erau şterşi, trandafirii, ca o pictură scoasă din apă. Se vedea mai frumos în realitate decât în poze. De pe centura de Vest, clădirile se ridicau în depărtare palide, iar între ele, se înălţa ca un reper şi blocul de 22 de etaje. Cerul arăta ca o pictură chinezească.