Note de călătorie: Medgidia - Constanţa

Ploieşti – Medgidia – Constanţa
4 iunie 2011

Initial: 33079 km la bord
La 6:40 plecam din spatele blocului cu câteva bagaje.
Am ieşit pe centură. Ziua se anunţa frumoasă şi călduroasă. Am avut noroc de vreme bună.
La 7:22 ieşeam din Otopeni. La 7:40 intram pe Autostrada Soarelui. A fost obositor din cauza câmpului întins şi asfaltului prost şi asurzitor de pe autostradă.
De-o parte şi de alta a şoselei, câmpul verde întins, pe alocuri auriu.








În depărtare, conturul subţire al unor dealuri albăstrii, separate la mijloc de cer, părea că se ascunde încet-încet în lanul cu porumb.

halou ("sundog" sau "perihelia")

Pe cer, reflexia soarelui lovea într-un nor, colorând micul disc în culorile curcubeului. Fenomenul se numeşte halou (în egleză: “parhelia” sau “sundog”) şi se datorează interacţiunii dintre lumină şi cristalele de gheaţă din norii de mare altitudine. Mi se pare fascinant şi unic.

Din când în când câte un mac singuratic, visând nori de ploaie…

8:52. Am ajuns la podul cu plată de la Feteşti. 11 lei taxa.

Aproape 9. Câmpuri verzi, neatinse… Doar o mână de maci însângerează câmpul…

9:39 intrăm în Medgidia. Am trecut podul, am căutat pe hartă numele străzilor pe care ne găseam în acel moment (dar pe care oricum nu le găseşti când ai nevoie de ele…), ne-am învârtit, ne-am rătăcit, dar l-am găsit… :) Pe-o străduţă se făcea un drum spre curtea din spatele Liceului "Nicolae Bălcescu". Era 10 fără un sfert şi mai aveam două ore până la premiere, aşa că ne-am dus cu maşina până spre faleză să mai pierdem timpul. 


După ce am luat energie din casoletele pregătite cu şniţele şi castraveţi, am parcat maşina undeva aproape de centru şi am luat-o la pas.


Pe la 12 ne-am întors la liceu. Veniseră deja gazdele. Ne-au răsfăţat cu prăjituri şi cafea. Au premiat elevii lor în cadrul unui concurs de poezie ajuns la a XI-a ediţie. Fiecare a citit câteva dintre creaţiile proprii publicate în revista liceului. Au citit şi poeţii din juriu, a luat fiecare cuvântul, apoi au fost premiaţi laureaţii concursului “Aripi de Dor” (ajuns la ediţia a VI-a) adică… doar eu, căci am fost singura care a venit dintre cei 9 care ar fi trebuit să fie acolo. Festivitatea a fost frumoasă.

frumoasa alee a Liceului "Nicolae Bălcescu"

Pe la 14 fără zece am plecat, iar pe la 14:54 am ajuns în Constanţa. Ne-am dus spre faleză. Am parcat şi am pornit în plimbare.









 Foarte frumoase coloanele şi statuile. Cât despre Cazinou, cândva era un simbol, azi e paragină… Iar parapetul e ruginit. Mai rămâne marea…






Marea? Veche precum o legendă, frumoasă ca o poveste, surprinzătoare ca o persoană pe care n-ai văzut-o niciodată, dar pe care ţi-era dor s-o întâlneşti. E greu de descris…




Coloanele de aici sunt fascinante...
statuia poetului Mihai Eminescu alaturi de iubita si muza sa, Veronica Micle


 Cât despre pescăruşi, parcă sunt veniţi din altă lume. Ne-am familiarizat cu ei şi în Ploieşti, dar nu mi-i imaginez în alt loc decât aici. Sunt prea legaţi de mare.


 Ne-am bucurat de o îngheţată foarte gustoasă de la o tonetă pe lângă Casa Armatei. Cremoasă şi gustoasă. 3 lei.
Pe la 16 am plecat. Am stat doar o oră, dar a părut mai mult. Timpul a stat. Te simţeai la capătul lumii, ca şi când Ploieştiul ar fi pe Terra şi Constanţa pe Neptun… Te încearcă un sentiment de înstrăinare, cu toate astea, nu-ţi vine să te mai întorci.
La 17:26 eram înapoi în Cernavodă. Drumul a părut mai lung în ciuda celor 3 ore de la întoarcere.
Pe la 20 şi ceva eram acasă.
În total, am parcurs 628,8 km, am consumat cam 42,6 litri de benzină (237 ron), iar consumul a ieşit undeva la 6.7 %.


Podul Regele Carol I (proiectat si executat de Anghel Saligny)
  




Comentarii