Un cer cu două primăveri

Te căutam în fiecare primăvară
pe-un cer cu frezii violet, dar iarna
îmi tăia răsuflarea pe fiecare alee
ce-aştepta în locul meu
zile care să semene cu tine…

Am găsit, în schimb, o fântână.
Lângă ea, creşteau flori galbene
care se scuturau somnoroase, la fiecare
bătaie din aripi a vântului.
Un vis, ce dormea pe marginea
unei petale, a căzut în iarbă
şi-n strigătul său,
a risipit puful păpădiei…
Umbreluţe albe se ridică
spre cerul nopţii, călătorind
deasupra pădurilor,
înainte ca vântul să le despartă
spre dimineaţă, în patru zări…

Dar una mi se-aşază
în mâna ce numără stele
pe-un cer cu două primăveri pe an.

(5 Martie 2011)