Vise de noiembrie

În timp ce picături mari se lovesc de geam,
o toamnă îşi deşiră lunile în sens invers,
căutând să rămână printre
ciucuri maronii uitaţi pe crengi de tei.
Nori se ciocnesc atunci şi se rostogolesc
prin cer, străbătând oraşul…
O, dulce ploaie de primăvară!

Raze de soare aruncate-nspre geamuri
ard peste ele mocnit; mai târziu,
linia orizontului se aprinde –
copaci pe jumătate portocalii,
clădiri scăldate în galben
îşi aruncă peste nori culorile,
reflectându-se în picăturile aşezate
pe geam, în şiruri ordonate.
Privind cum se destramă norii
în două culori, o picătură se prelinge
printre două vise sfărâmate sub sticlă.

Flori de castan născute a doua oară
sunt împinse de vânt peste aripi de lună…
Aş vrea să fii aici,
să ne citim unul altuia visele…

(23 Noiembrie 2010)