Picturã

Am vrut sã îmbrac norii
în veşminte ţesute cu fir de aur
şi dantelã finã,
iar cerului sã-i prind de umeri
o mantie albastrã din mãtase.
Dar galbenul pur şi albastrul limpede
din gânduri şi din acuarele
s-au sfârşit...
Mi-au mai rãmas
negru şi roşu...

A trebuit sã inventez un alt tablou...
Cu negru am tivit cerul,
lãsând sã cadã din el perdeaua
întunericului,
iar norii i-am acoperit cu sentimente
din purpura mãtãsii arse...

Stelele plâng în întuneric,
nevãzute de ceilalţi, sau de tine...
Norii sângerii curg pe pânzã,
şi mi se preling în suflet,
iar cerul îşi destramã haina
ţesutã din gândurile gri...

Atunci am cãutat Luna
ca sã-mi dezmierde fruntea
cu razele ei albe, curate,
dar a pierit
odatã cu iubirea mea în apele
adânci ale mãrii înspumate, furioase,
vineţii, mirosind a flori de cenuşã...

(9 Septembrie 2007)