Flori de Cenuşã

Cerul,
un templu cu stâlpi de luminã,
e asediat de îngeri goi
cu aripi din smoalã topitã,
înarmaţi cu sãgeţi otrãvite,
cu vârfurile îmbibate-n Urã...
Ei lasã în urmã doar sânge
şi flori de cenuşã.
Stâlpii se prãbuşesc unul câte unul,
iar Cerul cade greoi şi apãsãtor
peste noi.
Sufocaţi, murim striviţi sub povara
propriilor gânduri
îmbrãcate în doliu,
pe flori de cenuşã.

(29 August 2007)