De neatins…

Serenitate –
în parcul infinitului, alei neştiute…

Salcâmii îşi scuturã floarea peste
bãncile goale.
Puf din pãpãdii uriaşe pluteşte
printre pomii înalţi, peste care se revarsã
o luminã albã…
Dar primãvara trecuse!
Din ce lume s-au desprins toate?


O jucãrie se rostogoleşte
la picioarele mele…
În spatele meu, ochii trişti
ai unei copile mã privesc lung.
Am ridicat globul şi, aşezându-mã
lângã ea, am încercat
sã-l lipesc…

Am privit
din nou spre copacii
înalţi, temându-mã de fericire
ca de vis…

– E 9:00! Nu te trezeşti?

(9 Septembrie 2009)