Aşteptare

Aşteptare –
lângã pomul îmbrãcat în iederã,
leagãnul tot gol…

Uneori îl numeşti “destin”...
sunt doar amintirile ce le strângi în cufãrul inimii,
atunci când priveşti înapoi,
şi drumul ce se contureazã în faţa ta,
dintre miile de alei neştiute…

Când vei porni pe acel drum,
îi vei auzi tot mereu şoapta –
“Unde eşti?
Cãci am obosit, cãutându-te…”

Poate, într-o zi,
vei uita sã priveşti cerul,
poate, mai apoi,
vei renunţa sã mai numeri anotimpurile…

Mai devreme
sau poate mai târziu tot o vei gãsi
în faţa unei porţi, aproape dormind.
Ridicându-şi privirea,
vei citi pe chipul ei:
uimire, bucurie,
… întristare:
“De ce-ai ezitat atât?
Te aşteptam…”

(10 septembrie 2009)